Feteasca Regală este unul dintre cele mai cunoscute și căutate soiuri de struguri de vin din România. A fost descoperit după 1930 în Transilvania, lângă Sighişoara, fiind un hibrid între Feteasca albă și Grasa de Cotnari.
Sinonime
Dănășană, Galbenă de Ardeal, Kirayleanka, Königstraube
Caracteristici strugure
Feteasca Regală face parte din categoria soiurilor semi-aromate, la fel ca Chardonnay-ul.
Datorită producției sale ridicate (15-20 t/ha), a fost un soi răspândit și foarte apreciat în perioada comunistă, pe când era căutată producția masivă.
Zonele de exploatare a soiului se întind în toată țara.
Butucul de Fetească Regală este destul de rezistent la ger, dar sensibil la mucegai.
Florile de Fetească Regală sunt hermafrodite, soiul fiind autofertil.
Strugurele conține, în pieliță, o concentrație ridicată de tanini, fapt rar pentru un soi de vin alb. Concentrația de zahăr în strugurii de Fetească Regală poate atinge peste 220 g/l (adică 13%vol alcool), în ani mai călduroși.
Perioada de recoltă se aproprie de cea a Merlot-ului (jumătatea lui septembrie).
Vinuri obținute
În general, ajungând în fiecare an la o maturite deplină, din Fetească Regală se poate obține un vin corpolent, cu arome intense și cu un mare potențial de învechire. Taninurile fine din pielița strugurilor contribuie cu un factor de rezistență învechirii, față de alte soiuri de vin alb. Este un soi din care pot rezulta vinuri spumante de excepție.
Gustativ și olfactiv
Asocieri culinare
Pentru o Fetească Regală tânără:
Pentru o Fetească Regală învechită în lemn (butoi):
Alți struguri albi: Crâmpoșie, Crâmpoșie Selecțtionată, Creață (Riesling de Banat), Galbenă de Odobești , Iordană (Iordovană), Grasă de Cotnari, Fetească Albă, Mustoasă de Măderat, Plăvaie, Tămâioasă Românească, Șarbă, Zghihară.