Oliver Bauer, enolog al Cramei Știrbey și proprietar și enolog al Cramei Bauer, locuiește din 2004 în România după ce a dobândit cunoștințele despre vin și vinificație în Germania care este și țara natală.

„M-am născut și am fost crescut într-o cramă din Flein/ Württemberg Germania. Deși nu am fost niciodată forțat sau obligat să continui ceea ce părinții mei începuseră, devenise foarte clar ce îmi doream să fac în viitor. De la vârsta de 10 ani am început să îmi ajut parinții prin cramă și, pe lângă avantajul de a fi plătit pentru munca mea, am învățat singur ce înseamnă să fii vinificator și cât de importantă este această experiență practică.”

Văzând pasiunea pe care Oliver a avut-o pentru vinificație, părinții l-au îndrumat ca în timpul studiilor să urmeze o perioadă de practică de 3 ani a două crame de renume din Germania: Fürst zu Hohenlohe, Württemberg și Franz Keller, Baden. Astfel, Oliver a îmbinat educația teoretica cu practica în cel mai benefic mod. „După ce am absolvit scoala și după doi ani de armată, am început să lucrez pentru alte două crame la Weingut am Lump din Escherndorf/Frankonia pentru a avea resurse să intru la o altă instituție de învățământ din Veitshöchheim în apropiere de Würzburg. Am reușit acest lucru și am continuat cu munca practică pentru a căpăta experiență și pentru a câștiga bani ca să îmi pot plăti studiile.“

După absolvirea cu onoruri ca tehnician viticol autorizat în domeniul viniculturii și enologiei, pentru Oliver a mai fost necesar încă un an de muncă practică pentru a avea acces la ultima școală de unde a absolvit după un an cu titlul de vinificator si administrator de crame autorizat statal.

„Nu a fost scris în stele să îmi găsesc un loc de muncă în domeniu, dar norocul a fost de partea mea. În 2003 l-am cunoscut pe Sigmund Kripp, proprietarul Stachlburg din Tirolul de Sud, care m-a pus în contact cu fratele său, Jakob Kripp. În timpul primei noastre întâlniri, într-o grădină lângă Munich, am discutat posibilitatea unei colaborări servind o bere. Familia Kripp dorea să relanseze Crama Știrbey și ideea era ca eu să îi ajut la formarea personalului timp de două luni și să mă mai întorc pentru a supraveghea buna funcționare a cramei. A fost primul meu contact cu România. Recunosc ca a fost cu adevărat impresionant, din mai multe puncte de vedere.“

După aceasta prima colaborare, Oliver s-a reîntors în Germania, si-a finalizat studiile și a început să lucreze pentru o companie de retail unde a construit, a condus o vinoteca de prestigiu și a făcut consultanță pentru întocmirea unui portofoliu de vinuri.

„De îndată ce locul de muncă a devenit monoton și plictisitor, domnul Kripp mi-a făcut propunerea de a mă muta în România pentru a ma ocupa serios de cramă. În consecință, mi-am dat demisia și m-am mutat în România în 2004, un pas pe care nu il regret nici măcar o secundă. Aici am avut posibilitatea sa reconstruiesc o crama istorică plecând de la o foaie albă de hârtie și să muncesc alături de oameni serioși, cu experiență și o viziune clară, într-o țară emergentă.“

România – teritoriu propice pentru producția de vinuri

România are o istorie lungă în producția de vin și la fel ca Franța, are multe regiuni diferite cu soiuri de struguri specifice și vinuri deosebite. Acesta este și motivul pentru care România a fost foarte apreciată până în al doilea război mondial. Așadar, nu trebuie să vorbim despre potențialul ei pentru că acesta este mai mult decât evident. Despre ceea ce ar trebui să vorbim este despre imaginea și valorile proprii, dacă vrem să recăpătăm reputația de odinioară.

„Când am început să promovăm soiurile indigene și să producem vinuri dintr-un singur soi de struguri la Știrbey în 2003, aproape toată lumea a râs de această metodă, oficial considerată demodată. Dar este orice altceva, dar nu demodată. Este singura cale de a face o diferență și de a spune definitoriu cum este vinul românesc cu adevărat. Până în ziua de astăzi, marea majoritate (există și excepții) a producătorilor de vin, nu are niciun răspuns la această întrebare și nici o filozofie coerentă în privința vinurilor lor.“

Parerea lui Oliver este că trebuie să investim ca țară mult mai mult în educație și cercetare decât în producția de vin. Avem nevoie de profesioniști școliți în toate domeniile, plecând de la producție (vie și vin), până la marketing, vânzări, administrație etc.. Dacă țara noastră va reuși în aceste domenii și oamenii implicati vor munci din greu, România își va recăpăta locul bine meritat în lumea vinului, însă drumul este lung si anevois, dar nu imposibil.

Călătoriile lui Oliver în lume – locul preferat

„Până acum, Africa de Sud este pe primul loc. Combinația dintre peisajele diferite cu o faună și floră bogate, rămase intacte, mâncarea și vinurile extraordinare, plus ospitalitatea incredibilă, te lasă efectiv fără suflare. Mai mult decât atât, pentru mine, Africa de Sud este un exemplu de cum ar trebui să funcționeze cramele împreună, deși competiția este acerbă și moneda națională este foarte slabă, mai ales în ceea ce privește piața exporturilor.

Un producător mi-a spus odată: “Nivelul mediu al calității vinului este mare și constant deoarece nimeni nu își permite să producă vinuri slabe din cauza competiției foarte mari pe plan local. În străinătate trebuie să fim uniți și să lucrăm împreună pentru că niciunul dintre noi nu va putea avea un impact atât de mare pe cont propriu.” Aceasta este atitudinea corectă.”

Turismul viticol în România

La Cramele Știrbey și Bauer sunt mulți vizitatori pe tot parcursul anului care vin din toate colțurile lumii.

„Știrbey și-a deschis porțile vizitatorilor încă de la relansarea din 2004, pentru că în Germania sau Austria a fost și încă este absolut normal să îți poftești clienții în cramă. La Crama Bauer avem din 2012 o mică sală de degustare pentru grupuri de maxim 18 persoane. Până acum, oricine ne-a vizitat a rămas încântat de experiența și a împrăștiat în grupul sau de prieteni “virusul” turismului viticol.”

În România, cramele au înțeles încet, încet importanța turismului viticol și fac o treabă bună în oferirea de servicii de calitate. În afară de obișnuita degustare de vinuri, turiștilor li se asigură masa sau chiar cazarea. Dar totul este încă la început. Trebuie ca toate cramele să continuie pe acest drum, să ofere servicii și mai complete, variate și competente turiștilor pe viitor.

„O altă parte importantă pentru a îmbunătăți turismul viticol este comunicarea și oferirea vizitatorilor posibilitatea de a intra în posesia unor informații complexe și coerente despre vin, vinificatori și regiuni viticole.”

Sfat de final

„Așa cum am mai menționat, trebuie să investim mult mai mult din fondurile publice în educația și formarea competențelor oamenilor, în infrastructură folositoare și în serviciile de ospitalitate pentru a crește numarul de turiști români și străini.”

20/01/2017

Alina Iancu