Vinul a fost folosit din cele mai vechi timpuri în practica religioasă, iar despre apariția lui s-au scris multe legende. Cele mai vechi dovezi legate de vin sunt înregistrate în zonele Caucazului, Mesopotamiei sau Egiptului, iar specialiștii spun că la început vița-de-vie a fost “sălbatică”, fiind domesticită ulterior.

Încercând să explice efectiv apariția acestei băuturi, arheologii și istoricii teoretizează că oamenii preistorici se urcau în copaci de unde adunau fructe dulci, pe care ulterior au început să le depoziteze. După câteva zile de la depozitare, apărea fermentația, iar sucul obținut se transforma cu timpul într-un vin primitiv, cu un conținut scăzut de alcool.

Zonele din sudul Caucazului, al Europei și al Orientului Mijlociu de azi sunt cele unde arheologii au găsit cele mai vechi dovezi ale vinului produs din struguri. Este vorba despre Georgia (aprox. 6000 î.Hr.), Iran (aprox. 5000 î.Hr.), Grecia (aprox. 4500 î.Hr.) sau Sicilia (aprox. 4000 î.Hr.). În acest sens, există dovezi și pentru un vin obținut din struguri fermentați, dar amestecați cu alte fructe în China care datează de acum 7000 - 5500 î.Hr.

Cea mai veche cramă

Cea mai veche cramă descoperită de arheologi se află în complexul de peșteri Areni-1 din Vayots Dzor, Armenia. Situl descoperit aici datează din anul c. 4100 î.Hr. și conținea o presă de vin, vase pentru fermentație, borcane și cupe. Tot aici s-au găsit semințe de Vitis vinifera. O tehnologie complexă a cărei concluzie nu poate fi decât că producția de vin e cu mult mai veche decât perioada 4100 î.Hr.

 “Acest sit ne oferă o nouă perspectivă și este cea mai veche dovadă a producție de vinuri documentată", spune pentru National Geographic arheologul Gregory Areshian de la Universitatea California din Los Angeles.

Locul de naștere a vinului

În același timp, un studiu la care au lucrat experți din șapte țări și care a fost publicat în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences indică faptul că Georgia este locul de naștere a vinului. Pentru această concluzie, oamenii de știință au folosit datarea cu carbon a unor fragmente ceramice care au fost în contact cu vinul și care au fost descoperite în satul Shulaveri. Se presupune că cel mai vechi fragment ceramic datează din anul 5980 î.Hr. Nu se știe dacă vinul respectiv era alb sau roșu pentru că nu au fost descoperiți pigmenți.

Producția și consumul de vin au crescut odată cu noile tehnologii

Vinul a jucat un rol important și în Egiptul Antic (faraonii erau înmormântați cu sticle de vin lângă ei) și a cărui poveste apare constant descrisă pe pereții mormintelor. Astfel, arheologii au aflat că în Delta Nilului, în anul c. 3000 î.Hr. exista o adevărată industriție de vinificație. Vinul produs era mai ales roșu pentru că semăna cu sângele.

Teritoriul Libanului de azi este un alt sit unde au fost descoperite dovezi timpurii ale producției de vin. Grecii au fost cei care au popularizat băutura, pe care o exportau la scară largă. Ei au introdus vița-de-vie și arta vinului în multe dintre coloniile lor, pe teritoriile de azi ale Italiei, sudului Franței sau ale Spaniei. Imperiul Roman a avut și el un impact imens asupra dezvoltării viticulturii și enologiei. Vinul era o parte importantă din viața romanilor, iar poeții vremii îl pomeneau mai mereu în scrierile lor. Cea mai veche sticlă cu vin a fost descoperită în mormântului unui nobil roman, aproape de orașul Speyer, din Germania. Specialiștii cred ca vinul a fost obținut din struguri cultivați în timpul ocupației romane.

În perioada Evului Mediu, călugării benedectini și cistercieni erau mari producători de vin în Franța și Germania, iar mai apoi, conchistadorii spanioli au dus pe teritoriul Mexicului de azi soiuri europene de struguri pentru că era nevoie de vin în practicile religioase. Producția și consumul de vin au crescut odată cu expansiunea europenilor pe alte continente și s-au dezvoltat odată cu noile tehnologii de prelucrare a strugurilor.

Pe parcursul epidemiei de filoxeră din Europa de la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a constatat că vița-de-vie americană nativă este imună la acest dăunător minuscul. Așa au apărut hibrizii și tehnicile de altoire a viței de vie europene la portaltoi american pentru protejarea viilor de dăunători. Practica continuă și în prezent, oriunde este prezentă filoxera.

Surse: Wikipedia, National Geographic, Proceedings of the National Academy of Sciences