• Harta viticola a Romaniei
  • REVINO - Targ de vinuri Bucuresti 2018

Lăsaţi-ne Cotnarul!

 

Despre vinul de Cotnari circulă o grămadă de povești. Cel mai frecvent citat vin din literatura română, medievală și modernă, vinul de Cotnari este mitic. Adesea ne este servit alături de figura la fel de controversată a lui Ştefan cel Mare, cel iubitor de femei, de beții și întemietor de mânăstiri. Culmea e că dintre toate celebritățile istoriei noastre, el a lăsat dovezi palpabile în urma sa: mânăstirile construite. Dar Cotnarul? A supraviețuit el vremurilor tulburi ?


La prima vedere, s-ar zice că nu. În ciuda realității de pe raftul magazinelor, m-am tot gândit că nu se poate să fi dispărut cu desăvârșire un vin atât de vorbit, atât de povestit, cu o tradiție atâta de veche. Cei care i-au închinat ode sunt totuși prea mulți. Nu puteau să se înșele atât de tare.


De curând, am avut ocazia să verific această intuiție deschizând o sticlă de Cotnari, Tămâioasă românescă din 1964. După aproape 50 de ani, vinul s-a prezentat impecabil, fără urme de oxidare, cu arome bine definite, complexe și aciditate bună. Pe măsură ce s-a aerat în pahar, aromele de nucă, migdală și coniac au lăsat loc aromelor de cireșe amare și miere, iar vinul a căpătat amplitudine. Corpul vinului a fost neașteptat de onctuos, lăsând lacrimi grele pe pahar, iar finalul incredibil de lung și de intens, ne-a amintit de gustul unui cozonac cu coajă de lămâie. Vinul a evoluat în pahar fără să dea semne de cădere, câteva ore bune, până la terminarea sticlei.


Cred că acest vin a fost păstrat câțiva ani buni în butoi și că probabil conținea o cantitate de zahăr remarcabilă. A trebuit să admit cu surprindere că e cel mai bun vin pe care l-am băut vreodată, și tot ce sper, e să nu rămână un vin pe care îl bei o dată în viață.


Tristețea terminării sticlei a fost sporită de constatarea că încă beau cu prejudecăți, că tind să caut mai mult pe la alții, ceea ce am sub nasul meu acasă. Poate că ar trebui să ne recăpătăm încrederea în vinul de Cotnari, pentru ca el la rândul lui să creadă în el.


Nu știu numele celor care au făcut acestă tămâioasă în 1964 și aș vrea să le pot mulțumi că au reușit un vin minunat care o să-mi rămână lipit de suflet.

 


 



Autor: Mona Arsulescu

Turism viticol - harti